cortex definitie

CÓRTEX s.n. 1. Scoarță (a unui copac). ♦ Coajă (a unui fruct). 2. Înveliș al părului, cuprins între măduva centrală și cuticula exterioară. 3. Scoarță cerebrală. [Pl. -xuri. / < lat., fr. cortex]. substantiv neutru cortex

CÓRTEX s. n. parte extremă a unor organe animale sau vegetale; scoarță. ♦ ~ (cerebral) = scoarță cerebrală; ~ suprarenal = glandă corticosuprarenală. (< lat. cortex) substantiv neutru cortex

córtex (scoarță) s. n., pl. córtexuri substantiv neutru cortex

CÓRTEX, cortexuri, s. n. 1. Scoarță a unui copac. ♦ Coajă a unui fruct. 2. (Anat.) Partea periferică a unui organ. ♦ Înveliș al părului, cuprins între măduva centrală și cuticula exterioară. 3. (În sintagmele) Cortex cerebral = scoarță cerebrală. Cortex suprarenal = partea periferică a glandei suprarenale; glandă cortico-suprarenală. – Din fr., lat. cortex. substantiv neutru cortex

a gândi cu cortexul vaginal expr. (glum.d. femei) a lua o hotărâre pripită; a judeca greșit (ceva sau pe cineva). substantiv neutru agândicucortexulvaginal

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cortex

cortex   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cortex cortexul
plural cortexuri cortexurile
genitiv-dativ singular cortex cortexului
plural cortexuri cortexurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z