cortej n. 1. șir de persoane cari însoțesc pe alta spre a-i face onoare; 2. fig. însoțire: boalele sunt cortejul necumpătării. temporarcortej
*cortégiŭ n. și (rar) -ej n., pl. urĭ (fr. cortège, d. it. corteggio, d. corte, curte). Convoĭ, suită, șir de persoane care întovărășesc pe cineva în semn de onoare: cortegiŭ funebru. Serie de lucrurĭ rele: cortegiŭ de nenorocirĭ. V. convoĭ, alaĭ. temporarcortegiŭ