corpus definitie

*corp n., pl. urĭ (lat. corpus). Orĭ-ce substanță, organică saŭ anorganică: toate corpurile-s solide, lichide saŭ gazoase. Partea materială a uneĭ ființe, trup: corp de om, de vită. Parte de armată maĭ mare de cît diviziunea: armata românească are șapte corpurĭ. Regiment: baniĭ corpuluĭ. Corporațiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toțĭ la un loc: corpu didactic (corepunde terminațiuniĭ -ime cînd e vorba de profesiunĭ: corpu studențesc = studențimea). Parte principală din ceva: casa asta are doŭă corpurĭ, corp de pompă. Corp ceresc, stea saŭ bolid. Corp de gardă, post militar, soldațĭ de pază. Corp al delictuluĭ, obĭect care probează existența delictuluĭ, cum ar fi un cuțit rămas de la asasin. Corpurĭ legĭuitoare, Camera și Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu orĭ cu societatea din care facĭ parte. A te constitui în corp, a te aduna, a te strînge formînd un corp. În Let. córpus (rus. pol. korpus) și (grecizat) córpos, pl. urĭ, corp de armată (ca 3, 266-267). substantiv neutrucorp

CÓRPUS s.n. (Poligr.) Corp de literă de 10 puncte tipografice; garmond. 2. (Liv.) Culegere de documente, de fragmente din mai mulți autori etc. cu privire la un subiect sau la o epocă. [Pl. -suri. / < lat., fr. corpus]. substantiv neutrucorpus

CÓRPUS s. n. 1. culegere, colecție de date, de texte, inscripții, legi. 2. garmond. (< lat., fr. corpus) substantiv neutrucorpus

CÓRPUS, corpusuri, s. n. (Livr.) Culegere sau colecție de texte, documente, inscripții, legi etc. – Din lat. corpus. substantiv neutrucorpus

córpus, V. corp. substantiv neutrucorpus

córpus (livr.) s. n., pl. córpusuri substantiv neutrucorpus

CÓRPUS, corpusuri, s. n. (Livresc) Culegere de frag­mente din mai mulți autori, de documente, inscripții etc. referitoare la un anumit subiect sau la o anumită epocă. Săpăturile arheologice, corpusul de documente în curs de alcătuire vor crea noi posibilități pentru întocmirea de monografii, studii etc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 7/3. substantiv neutrucorpus

HABEAS CORPUS loc.s. (Jur.) Mandat al arestatului de a compărea în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării. [Pron. -be-as. / < engl., fr., lat. habeas corpus – să ai corpul (liber)]. substantiv neutruhabeascorpus

habeas-corpus n. («s’ai corpul tău»), lege în Anglia care dă acuzaților dreptul de a aștepta în libertate judecata lor, dând o cauțiune. substantiv neutruhabeascorpus

*hábeas córpus (lat.) (-be-as) loc. s. n. substantiv neutruhabeascorpus

HABEAS CORPUS loc. s. n. (În legislația unor țări) Drept care garantează libertatea individuală și îngrădește arestările și reținerea arbitrară a persoanei. [Pr.: há-be-as cór-pus] – Expr. lat. substantiv neutruhabeascorpus

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicorpus

corpus  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corpus corpusul
plural corpusuri corpusurile
genitiv-dativ singular corpus corpusului
plural corpusuri corpusurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z