corosiv definitie

COROSÍV adj. 1. (Despre substanțe) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care are o acțiune electrochimică asupra suprafeței corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (Fig.) Mușcător, usturător. [Var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus]. adjectiv corosiv

COROSÍV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus) adjectiv corosiv

COROZÍV, -Ă, corozivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent coroziv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat coroziv = clorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. [Scris și: corosiv] – Din fr. corrosif, lat. corrosivus. adjectiv coroziv

COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact. Sublimat corosiv = biclorură de mercur, în­trebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necru­țătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe « corifeii » unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4. El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101. adjectiv corosiv

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului corosiv

corosiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corosiv corosivul corosi corosiva
plural corosivi corosivii corosive corosivele
genitiv-dativ singular corosiv corosivului corosive corosivei
plural corosivi corosivilor corosive corosivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z