corolar definitie

COROLÁR², -Ă, corolari, -e, adj. (Bot.) Al corolei. – Din fr. corollaire. adjectivcorolar

COROLÁR s.n. Concluzie care urmează ca o consecință a unei teoreme demonstrate. ♦ Idee, concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. [Cf. fr. corollaire, lat. corollarium]. adjectivcorolar

COROLÁR, -Ă adj. Al corolei. [Cf. fr. corollaire]. adjectivcorolar

COROLÁR s. n. teoremă, consecință imediată a unei alte teoreme. ◊ concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. (< fr. corollaire, lat. corollarium) adjectivcorolar

*corolár n., pl. e (lat. corollarium, cunună dată în dar). Mat. Log. Consecŭență care rezultă dintr´o teoremă, dintr´o propozițiune. adjectivcorolar

corolár s. n., pl. coroláre adjectivcorolar

corolar n. consecvență, rezultanta unei propozițiuni deja demonstrată. adjectivcorolar

COROLÁR², -Ă, corolari, -e, adj. (Bot.) Al corolei. – Din fr. corollaire. adjectivcorolar

COROLÁR¹, corolare, s. n. (Mat., Log.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium. adjectivcorolar

COROLÁR, corolare, s. n. (Mat.) Concluzie enunțată ca o consecință a unei teoreme demonstrate. Corolarul teoremei lui Thales. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, o afirmație etc. adjectivcorolar