coroi definitie

credit rapid online ifn

corói (corói), s. m. – Șoim (Falco nisus). – Var. corui, curui. Mag. karoly (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 493; DAR; Gáldi, Dict., 122). – Der. coroiat (var. Mold., coroietic), adj. (încovoiat, acvilin); coroia, vb. (a încovoia). substantiv masculincoroi

coroi, coroi s. m. polițist. substantiv masculincoroi

credit rapid online ifn

coróĭ m., pl. tot așa (ung. karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus. kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom. caragață. Bern. 1, 570). Est. Ulieș, un fel de ulĭ (accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt. curuĭ, vechĭ coruĭ. substantiv masculincoroĭ

corói s. m., pl. corói, art. coróii substantiv masculincoroi

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly. substantiv masculincoroi

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, din familia falconidelor. V. u l i u, ș o i m. (Ca emblemă) Fiecare turc avînd pe umeri sau pe cialma cîte o pisică, o maimuță sau un coroi. GHICA, S. 323. – Variante: corúi, curúi (ODOBESCU, S. I 133) s. m. substantiv masculincoroi

coroiu (curuiu) m. șoim care se învață de vânători a prinde prepelițe (Astur palumbarius): ducând câinii de sgardă și curuii de lănțușe OD. [Ung. KAROLY]. substantiv masculincoroiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicoroi

coroi  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroi coroiul
plural coroi coroii
genitiv-dativ singular coroi coroiului
plural coroi coroilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z