reduceri si promotii 2018
Definitie cornut - ce inseamna cornut - Dex Online
Alege sensul dorit: cornut - adjectiv cornut - substantiv masculin

cornut definitie

CORNÚT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu]. adjectiv cornut

CORNÚT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus) adjectiv cornut

cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă. adjectiv cornut

cornút adj. m., pl. cornúți; f. cornútă, pl. cornúte adjectiv cornut

cornut a. cu coarne: vite cornute, boi, vaci și capre, în opozițiune cu oi și berbeci. [Lat. CORNUTUS]. adjectiv cornut

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus. adjectiv cornut

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. (Despre unele animale sau despre capul lor) 1. Care are coarne. Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. [Brațul Diariei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. (Substantivat) Cere-i mii de ntiorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. ♦ (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. 3. (În expr.) Secară cornută = cornul-secarei, v. corn2 (I 8). adjectiv cornut

mac-cornút (plantă) s. m. adjectiv mac-cornut

secáră-cornútă (ciupercă) s. f., g.-d. art. secárei-cornúte adjectiv secară-cornută

cornuț m. (d. corn). Un fel de scaĭ (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). – Și curnuț. substantiv masculin cornuț

cornúț s. m., pl. cornúți substantiv masculin cornuț

CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense).Corn1 + suf. -uț. substantiv masculin cornuț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cornut

cornut   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornut cornutul cornu cornuta
plural cornuți cornuții cornute cornutele
genitiv-dativ singular cornut cornutului cornute cornutei
plural cornuți cornuților cornute cornutelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z