Alege sensul dorit: cornut -adjectiv cornut -substantiv masculin

cornut definitie

credit rapid online ifn

CORNÚT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu]. adjectivcornut

CORNÚT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus) adjectivcornut

credit rapid online ifn

cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă. adjectivcornut

cornút adj. m., pl. cornúți; f. cornútă, pl. cornúte adjectivcornut

cornut a. cu coarne: vite cornute, boi, vaci și capre, în opozițiune cu oi și berbeci. [Lat. CORNUTUS]. adjectivcornut

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus. adjectivcornut

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. (Despre unele animale sau despre capul lor) 1. Care are coarne. Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. [Brațul Diariei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. (Substantivat) Cere-i mii de ntiorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. ♦ (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. 3. (În expr.) Secară cornută = cornul-secarei, v. corn2 (I 8). adjectivcornut

mac-cornút (plantă) s. m. adjectivmac-cornut

secáră-cornútă (ciupercă) s. f., g.-d. art. secárei-cornúte adjectivsecară-cornută

cornuț m. (d. corn). Un fel de scaĭ (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). – Și curnuț. substantiv masculincornuț

cornúț s. m., pl. cornúți substantiv masculincornuț

CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense).Corn1 + suf. -uț. substantiv masculincornuț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicornut

cornut  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornut cornutul cornu cornuta
plural cornuți cornuții cornute cornutele
genitiv-dativ singular cornut cornutului cornute cornutei
plural cornuți cornuților cornute cornutelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z