CORNIÉR, corniere, s. n. Bară laminată de oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei „L”. [Pr.: -ni-er. – Var.: corniéră s. f.] – Din fr. cornière. substantiv feminincornier
CORNIÉRĂ s.f. Bară metalică profilată, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. [Pron. -ni-e-. / < fr. cornière]. substantiv feminincornieră
CORNIÉRĂ s. f. bară metalică laminată cu secțiune în forma literei L. (< fr. cornière) substantiv feminincornieră
CORNIÉRĂ s. f. v. cornier. substantiv feminincornieră
cornieră | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cornieră | corniera |
plural | corniere | cornierele | |
genitiv-dativ | singular | corniere | cornierei |
plural | corniere | cornierelor |