CORNICÉN s.m. (Ant.) Cântăreț din corn, cornist. [< lat. cornicen]. substantiv masculincornicen
cornicen substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cornicen | cornicenul |
plural | corniceni | cornicenii | |
genitiv-dativ | singular | cornicen | cornicenului |
plural | corniceni | cornicenilor |