reduceri si promotii 2018
Definitie cornișă - ce inseamna cornișă - Dex Online

cornișă definitie

CORNÍȘĂ s.f. 1. Partea superioară, proeminentă și ornamentată a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. ♦ Mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 2. (Geogr.) Partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ♦ Acumulare de zăpadă, depusă de vânt în formă de streașină care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. [Var. cornice s.f. / < fr. corniche]. substantiv feminin cornișă

CORNÍȘĂ s. f. 1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. 2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ◊ acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. (< fr. corniche) substantiv feminin cornișă

corníșă f., pl. e (fr. corniche, d. it. cornice. V. corniză). Arh. Ornament compus din cĭubuce în relief în partea de sus a zidurilor, dulapurilor ș. a. Corniză. substantiv feminin cornișă

corníșă s. f., art. corníșa, g.-d. art. corníșei; pl. corníșe substantiv feminin cornișă

cornișă f. Arhit. ornament compus din ciubuce trase afară unele peste altele servind de coronament unui zid, dulap, etc. (= fr. corniche). substantiv feminin cornișă

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. V. brîu, chenar, ciubuc. Cornișă dorică. – Variantă: corníce (ODOBESCU, S. I 388) s. f. substantiv feminin cornișă

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă, așezată sub plafon, deasupra unei uși, ferestre, la o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche. substantiv feminin cornișă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cornișă

cornișă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornișă cornișa
plural cornișe cornișele
genitiv-dativ singular cornișe cornișei
plural cornișe cornișelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z