CORNÁJ s.n. Zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii. ♦ Sforăiala care se aude mai ales la cai când sunt goniți la galop. [< fr. cornage]. substantiv neutrucornaj
CORNÁJ s. n. 1. zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii. 2. sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop. (< fr. cornage) substantiv neutrucornaj
cornáj s. n. substantiv neutrucornaj
CORNÁJ s. n. 1. Zgomot patologic produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc. 2. Sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop. – Din fr. cornage. substantiv neutrucornaj
cornaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cornaj | cornajul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cornaj | cornajului |
plural | — | — |