cornac definitie

CORNÁC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca]. substantiv masculincornac

CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac) substantiv masculincornac

*cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant. substantiv masculincornac

cornác s. m., pl. cornáci substantiv masculincornac

cornac m. conducător de elefanți. substantiv masculincornac

CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac. substantiv masculincornac

CORNÁC, cornaci, s. m. (Franțuzism) Conducător de elefanți sau, p. e x t., de alte animale, lin șireag de ele­fanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODO­BESCU, S. III 110. Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329. substantiv masculincornac