corm definitie
CORM s.n. (Bot.) Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze. [< fr. corme, cf. gr. kormos – trunchi]. substantiv neutru corm
CORM s. m. organism al plantelor superioare format din rădăcină, tulpină și frunze. (< fr. corme, gr. kormos, trunchi) substantiv neutru corm
corm s. n. substantiv neutru corm
CORM s. n. Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată. – Din fr. corme. substantiv neutru corm
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului corm
| corm substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | corm | cormul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | corm | cormului |
| plural | — | — | |