CORINTIÁN, -Ă adj. Corintic. [Pron. -ti-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. corinthien]. adjectivcorintian
CORINTIÁN, -Ă adj. corintic. (< fr. corinthien) adjectivcorintian
*corintián, -ă adj. și s. Locuitor, lucru din Corint. Ordinu corintian, cel maĭ bogat din ordinele arhitectonice. adjectivcorintian
corintián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. corintiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. corintiánă, pl. corintiéne adjectivcorintian
corintian a. din Corint: ordin corintian, cel mai bogat dintre cele 5 ordine de arhitectură greacă, în care capitelul e ornat de două rânduri de frunze de acant. adjectivcorintian
CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Corint. 2. Adj. Corintic. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien. adjectivcorintian
CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, adj. Corintic. – Pronunțat: -ti-an. adjectivcorintian
corintian adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | corintian | corintianul | corintiană | corintiana |
plural | corintieni | corintienii | corintiene | corintienele | |
genitiv-dativ | singular | corintian | corintianului | corintiene | corintienei |
plural | corintieni | corintienilor | corintiene | corintienelor |