Alege sensul dorit: cori -substantiv masculin cori -substantiv neutru cori -temporar

cori definitie

credit rapid online ifn

córi s. m. – (Mold.) Pojar. Rus. korĭ (DAR). substantiv masculincori

cori m. pl. Mold. pojar. [Rus. KORĬ]. substantiv masculincori

credit rapid online ifn

CORI s. m. sg. (Mold.) Pojar. Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177. Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87. Cori de vînt = vărsat de vînt. substantiv masculincori

córi s. m. – (Mold.) Pojar. Rus. korĭ (DAR). substantiv neutrucori

corĭ, V. cor. substantiv neutrucorĭ

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor. substantiv neutrucori

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vănt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor. substantiv neutrucori

1) cor n., pl. urĭ (rus. korĭ). Mold. Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin [!] niște bubulițe roșiĭ pe pele [!]: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ. temporarcor

cori/cor2 (pojar) (reg.) s. n., art. córiul (co-riul)/córul temporarcori

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicori

cori  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cori
plural coriule
genitiv-dativ singular
plural corilor
cori  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cori
plural coriule
genitiv-dativ singular
plural corilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z