corespunde definitie

*corespúnd, -úns, a -únde v. intr. (mlat. cor-respondére. V. răspund). Întrețin o corespondență: corespund cu cineva pin [!] scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic, îs în comunicațiune: aceste camere corespund între ele; Mă potrivesc: unghĭurĭ corespondente, gîndurile voastre corespund. verbcorespund

CORESPÚNDE vb. III. intr. 1. A fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva. [P.i. corespúnd, perf.s. -nsei, part. -ns. / cf. fr. correspondre, it. corrispondere]. verbcorespunde

corespúnde (corespúnd, corespúns), vb.1. A fi conform cu ceva, a se potrivi. – 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva. Din fr. correspondre sau it. corrispondere, asimilat la conjug. lui răspunde. Este dublet al lui coresponda, vb. (Trans., din germ. korrespondieren) și corespondarisi, vb. (sec. XVIII), cu terminația din ngr.Der. corespunzător, adj. (care corespunde; conform); corespondent, adj.; corespondență, s. f., din fr. verbcorespunde

CORESPÚNDE vb. intr. 1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva. (< fr. correspondre) verbcorespunde

corespunde v. 1. a fi în conformitate de sentimente, de idei; 2. a fi în comunicație: această cameră corespunde cu o galerie. verbcorespunde

corespúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 să corespúndă; ger. corespunzấnd verbcorespunde

CORESPÚNDE, corespúnd, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [Part. corespuns] – Din fr. correspondre. verbcorespunde

CORESPÚNDE, corespúnd, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. « cu », « în » sau «la») 1. A fi conform (cu ceva), a se potrivi (cu sau la ceva), a răspunde la așteptări, dorințe sau speranțe. Dezvol­tarea relațiilor economice internaționale, pe baza satisfacerii intereselor reciproce și a respectării independenței fiecărei țări, corespunde de asemenea dorinței tuturor popoarelor. SCÎN­TEIA, 1953, nr. 2723. [Sindicatele] lămuresc masele că politica partidului corespunde pe deplin intereselor oame­nilor muncii, că ea garantează îndeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/2. Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele. IBRĂILEANU, A. 154. N-ai spus nimic... despre o altă pasăre pe care mulți la noi o confundă cu graurele, din cauză că ea poartă pe franțuzește un nume ce s-ar crede că corespunde cu al acestuia. ODOBESCU, S. III 24. ◊ Expr. A corespunde adevărului = a fi conform cu a_devărul, a fi exact. Afirmația aceasta nu corespunde adevărului. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. Fiecărei camere de la parter îi corespunde una la etaj. – Forme gramaticale: perf. s. corespunsei, part. corespuns. verbcorespunde

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicorespunde

corespunde  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)corespunde corespundere corespuns corespunzând singular plural
corespunzând corespundeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corespund (să)corespund corespundeam corespunsei corespunsesem
a II-a (tu) corespunzi (să)corespunzi corespundeai corespunseși corespunseseși
a III-a (el, ea) corespunde (să)corespundeai corespundea corespunse corespunsese
plural I (noi) corespundem (să)corespundem corespundeam corespunserăm corespunseserăm
a II-a (voi) corespundeți (să)corespundeți corespundeați corespunserăți corespunseserăți
a III-a (ei, ele) corespund (să)corespundă corespundeau corespunseră corespunseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z