reduceri si promotii 2018
Definitie corespondent - ce inseamna corespondent - Dex Online

corespondent definitie

CORESPONDÉNT, -Ă s.m. și f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia în fața școlii. 3. (Rar) Cel care poartă corespondență cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente]. substantiv masculin și feminin corespondent

CORESPONDÉNT, -Ă adj. Care corespunde, corespunzător. ◊ (Geom.) Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte, unul dintre unghiuri fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor. [Cf. fr. correspondant]. substantiv masculin și feminin corespondent

*corespondént, -ă adj. (mlat. correspóndens, -éntis, fr. correspondant). Care corespunde, care are relațiune cu altu: unghĭurĭ, ideĭ corespondente. Acela, aceĭa cu care eștĭ în relațiunĭ de afacerĭ. Persoană care are însărcinarea de a veghea asupra unuĭ copil departe de familia luĭ și a îngriji de el. substantiv masculin și feminin corespondent

CORESPONDÉNT, -Ă I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestora față de școală. 3. cel care poartă corespondență cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzător. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului la vot; unghiuri ĕ = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeași parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părți de propoziție. (< fr. correspondant) substantiv masculin și feminin corespondent

corespondént adj. m., s. m., pl. corespondénți; adj. f., s. f. corespondéntă, pl. corespondénte substantiv masculin și feminin corespondent

corespondent a. care e în corelațiune cu alte lucruri. ║ m. 1. persoană cu care stăm în corespondență: corespondentul unui ziar; 2. persoană însărcinată a îngriji de trebuințele unui tânăr, depărtat de familia sa. substantiv masculin și feminin corespondent

CORESPONDÉNT, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Colaborator al unui ziar, al unei reviste etc., care trimite spre publicare știri din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență. II. Adj. (În sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice cu vot consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, congruente două câte două, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte paralele. – Din fr. correspondant. substantiv masculin și feminin corespondent

CORESPONDÉNT1, -Ă, corespondenți, -te, adj. (În expr.) Membru corespondent = membru al unei instituții științifice sau al unei academii, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de vot. substantiv masculin și feminin corespondent

CORESPONDÉNT2, -Ă, corespondenți, -te, adj. (În e x p r.) Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate între ele, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte, unul din unghiuri fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor. substantiv masculin și feminin corespondent

CORESPONDÉNT3, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care colaborează la un ziar, trimițînd cores­pondență cu conținut informativ din locul în care se află. [Conducerea ziarului] a prezentat în fața corespondenților o dare de seamă despre legăturile redacției cu corespondenții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. Potrivit învățăturii leninist- staliniste și experienței glorioase a presei sovietice, presa din țara noastră își întărește tot mai mult legăturile cu masele, acordă o atenție din ce în ce mai mare creșterii numă­rului de corespondenți muncitori și țărani. CONTEMPO­RANUL, S. II, 1953, nr. 34-37 1/6. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență, de la care primește scrisori. substantiv masculin și feminin corespondent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului corespondent

corespondent   substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corespondent corespondentul corespondentă corespondenta
plural corespondenți corespondenții corespondente corespondentele
genitiv-dativ singular corespondent corespondentului corespondente corespondentei
plural corespondenți corespondenților corespondente corespondentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z