corepetitor definitie

COREPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are sarcina de a repeta rolurile cu cântăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. [< lat.sc. correpetitor]. substantiv masculin și feminincorepetitor

COREPETITÓR, -OÁRE s. m. f. interpret care repetă, îndrumă sau acompaniază (la pian, orchestră) soliștii vocali sau instrumentali, dansatorii, coriștii etc., înaintea sau în timpul spectacolului și concertului. (< lat. correpetitor) substantiv masculin și feminincorepetitor

corepetitór s. m., pl. corepetitóri substantiv masculin și feminincorepetitor

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un cântăreț, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor. substantiv masculin și feminincorepetitor

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are sarcina să repete rolurile cu cîntăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. Tenorul și-a studiat rolul cu corepetitorul. substantiv masculin și feminincorepetitor

corepetitoáre s. f., g.-d. art. corepetitoárei; pl. corepetitoáre substantiv masculin și feminincorepetitoare