reduceri si promotii 2018
Definitie corelativ - ce inseamna corelativ - Dex Online

corelativ definitie

CORELATÍV, -Ă adj. Care arată o corelație, un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative (și s.f.) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. [< fr. corrélatif]. adjectiv corelativ

CORELATÍV, -Ă adj. care se află în corelație. ♦ element ~ (și s. n.) = cuvânt (adverb, conjuncție etc.) care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; corelator; noțiuni ĕ = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. (< fr. corrélatif, lat. correlativus) adjectiv corelativ

*corelatív, -ă adj. (mlat. correlativus). Care arată relațiunea reciprocă: tată și fiŭ îs terminĭ corelativĭ. adjectiv corelativ

corelatív1 adj. m., pl. corelatívi; f. corelatívă, pl. corelatíve adjectiv corelativ

corelatív2 s. n., pl. corelatíve adjectiv corelativ

corelativ a. care arată o relațiune între două lucruri, așa că unul presupune necesar pe celălalt: idei corelative. adjectiv corelativ

CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adj. (Despre idei, factori etc.) Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, f.) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. (Gram.) Element corelativ (și substantivat, n.) = (cuvânt) care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate. – Din fr. corrélatif. adjectiv corelativ

CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adj. Care este în relație reciprocă (cu ceva), indicînd un raport reciproc. Factori corelativi.Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătînd existența unei anumite legături reci­proce între două obiecte ale gîndirii. « Profesor » și « elev » sînt noțiuni corelative.Conjuncții corelative (și substan­tivat, f.) = conjuncții care introduc două propoziții co­ordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, între care există un raport de corelație. Corelativele fo­losite în limba contemporană pentru propozițiile concesive sînt «totuși», «tot» si «cu» toate a(ce) stea». Gram. ROM. II 209. adjectiv corelativ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului corelativ

corelativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corelativ corelativul corelati corelativa
plural corelativi corelativii corelative corelativele
genitiv-dativ singular corelativ corelativului corelative corelativei
plural corelativi corelativilor corelative corelativelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z