corectat definitie

credit rapid online ifn

CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a]. adjectivcorecta

CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a]. verb tranzitivcorecta

credit rapid online ifn

CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect) verb tranzitivcorecta

corectá (a ~) vb., ind. prez. 3 corecteáză verb tranzitivcorecta

corectà v. a îndrepta, a corija. verb tranzitivcorectà

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect. verb tranzitivcorecta

CORECTÁ, corectez, vb. I. T r a n z. A face să fie corect, a îndrepta greșelile, defectele, scăpările din vedere, asperitățile (într’un text scris, în lucrări de orice fel, în purtarea, în ideile, în vorbirea cuiva); a corija. Profesorul corectează temele elevilor.De Marenne... văzu fața palidă [a beizadelei Ruset]... și-i strînse mîna, corectînd în chip delicat ironia sfîrșitului său de frază. SADOVEANU, Z. C. 78. verb tranzitivcorecta

*corectéz v. tr. (d. corect; fr. corriger, it. corréggere. Corijez, îndrept: a corecta greșelile de tipar. verb tranzitivcorectez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicorectat

corectat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corectat corectatul corecta corectata
plural corectați corectații corectate corectatele
genitiv-dativ singular corectat corectatului corectate corectatei
plural corectați corectaților corectate corectatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z