corconi definitie

corcolí/corconí (a ~) (reg., fam. ) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 să corcoleáscă/să corconeáscă verb tranzitivcorcoli

CORCOLÍ, corcolesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfăța, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corconí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivcorcoli

CORCONÍ vb. IV. v. corcoli. verb tranzitivcorconi

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A îngriji prea mult (pe cineva sau ceva); a răsfăța, a coco­loși. S-a dus drept la eclesiarh, care tocmai își corconea bolbotinele în grădinița lui. STĂNOIU, C. I. 125. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a tărăgăna, a-și pierde timpul. Nu te mai corconi atît și haide la drum. ȘEZ. XX 136. – Variantă: corcolí (ȘEZ. IX 77) vb. IV. verb tranzitivcorconi

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese [!] slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc. verb tranzitivcocolesc

corcolésc, corconésc, V. cocolesc. verb tranzitivcorcolesc