corcoli definitie

credit rapid online ifn

corcolí/corconí (a ~) (reg., fam. ) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 să corcoleáscă/să corconeáscă verb tranzitivcorcoli

CORCOLÍ, corcolesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfăța, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corconí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivcorcoli

credit rapid online ifn

CORCOLÍ vb. IV v. corconi. verb tranzitivcorcoli

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese [!] slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc. verb tranzitivcocolesc

corcolésc, corconésc, V. cocolesc. verb tranzitivcorcolesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicorcoli

corcoli  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)corcoli corcolire corcolit corcolind singular plural
corcolind corcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corcolesc (să)corcolesc corcoleam corcolii corcolisem
a II-a (tu) corcolești (să)corcolești corcoleai corcoliși corcoliseși
a III-a (el, ea) corcolește (să)corcoleai corcolea corcoli corcolise
plural I (noi) corcolim (să)corcolim corcoleam corcolirăm corcoliserăm
a II-a (voi) corcoliți (să)corcoliți corcoleați corcolirăți corcoliserăți
a III-a (ei, ele) corcolesc (să)corcolească corcoleau corcoli corcoliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z