corcitură definitie

corcitúră f., pl. ĭ (d. corcit). Om saŭ animal corcit: catîru e o corcitură de ĭapă cu măgar. Fig. Iron. Amestecătură, ceva nehotărît, ceva care inspiră dispreț pin [!] amestec: acest partid e o corcitură politică. – În vest cu-. substantiv feminin corcitură

corcitúră s. f., g.-d. art. corcitúrii; pl. corcitúri substantiv feminin corcitură

corcitură f. soiu corcit. substantiv feminin corcitură

CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă provenită din corcire; bastard. – Corci2 + suf. -tură. substantiv feminin corcitură

CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire. V. h i b r i d. substantiv feminin corcitură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului corcitură

corcitură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corcitu corcitura
plural corcituri corciturile
genitiv-dativ singular corcituri corciturii
plural corcituri corciturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z