corcit definitie

corcít, -ă adj. Născut dintr´o mamă de națiune orĭ de specie diferită de a tatăluĭ, ibrid [!], bastard (ca mulatriĭ și catîriĭ). Cuvînt corcit, cuv. compus din elemente provenite din doŭă limbĭ, ca: convĭețuĭesc, convorbesc, sociologie, bicicletă. adjectiv corcit

CORCÍT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat din corcire; amestecat, încrucișat. – V. corci2. adjectiv corcit

CORCÍT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat prin corcire, amestecat. Au mai dat și de altă buruiană mare, corcită și cu niște frunze mari. SBIERA, P. 297. adjectiv corcit

córci (-oárce), adj.1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard). verb corci

1) corcĭ adj. m., pl. tot așa (ung. korcs, corcit, încrucișat, d. lat. crux, crucis, cruce. V. cruce). Mold. Corcit: canar corcĭ cu scatiŭ. verb corcĭ

2) corcĭ n., pl. urĭ (rut. korċ). Nord. Tufă, tufiș. verb corcĭ

córci (-iuri), s. n. – (Bucov., Maram.) Desiș, tufiș, hățiș. Rut. korč (Tiktin). verb corci

corcì v. 1. a împerechia animale de soiuri diferite, a amesteca prin împerechere rasele (ex. o cățea cu un ogar, cu un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a degenera. [V. corciu]. verb corcì

corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez [!] ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s´a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni). verb corcesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului corcit

corcit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corcit corcitul corci corcita
plural corciți corciții corcite corcitele
genitiv-dativ singular corcit corcitului corcite corcitei
plural corciți corciților corcite corcitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z