corchezit definitie
- Vezi aici mai multe rimecorchezit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuzit
corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez [!] ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s´a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni). verb tranzitivcorcesc
corchezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corchezésc, imperf. 3 sg. corchezeá; conj. prez. 3 să corchezeáscă verb tranzitivcorchezi
corchezi v. Mold. a corci: au corchezit graiul strămoșesc CR. verb tranzitivcorchezi
CORCHEZÍ, corchezesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schimonosi, a poci, a împestrița limba. – Cf. magh. kurkázni. verb tranzitivcorchezi
CORCHEZÍ, corchezesc,. vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la limbă sau la grai) A schimonosi, a poci, a împestrița. Nu vorbesc drept romînește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene. CREANGĂ, A. 153. verb tranzitivcorchezi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicorchezit
| corchezit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | corchezit | corchezitul | corchezită | corchezita |
| plural | corcheziți | corcheziții | corchezite | corchezitele | |
| genitiv-dativ | singular | corchezit | corchezitului | corchezite | corchezitei |
| plural | corcheziți | corcheziților | corchezite | corchezitelor | |