reduceri si promotii 2018
Definitie copulă - ce inseamna copulă - Dex Online

copulă definitie

CÓPULĂ s.f. Cuvânt de legătură; verb copulativ. ♦ (Log.) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. [Cf. fr. copule, lat. copula – legătură]. substantiv feminin copulă

CÓPULĂ s. f. 1. verb copulativ. 2. (log.) cuvânt care face legătura între subiect și predicat. (< fr. copule, lat. copula) substantiv feminin copulă

*cópulă f., pl. e (lat. cópula, din co-áp-ula, d. co-aptus, unit. V. cuplet, adept). Gram. Cuvînt care leagă atributu de subĭect: verbu a fi exprimat orĭ-cum, e copula orĭ-căreĭ propozițiunĭ. substantiv feminin copulă

cópulă s. f., g.-d. art. cópulei; pl. cópule substantiv feminin copulă

còpulă f. Gram. vorbă care leagă subiectul unei propozițiuni cu predicatul ei. substantiv feminin còpulă

CÓPULĂ, copule, s. f. 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. (Log.) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din fr. copule, lat. copula. substantiv feminin copulă

COPÚLĂ, copule, s. f. (Gram.) Verb copulativ. În propoziția «eu sînt fericit», verbul «a fi» are rol de copulă. substantiv feminin copulă

COPULÁ vb. refl. a se împreuna, a se cupla. (< fr. copuler) verb copula

COPULÁ vb. I. refl. A se împreuna, a se acupla. [< fr. copuler]. verb copula

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului copulă

copulă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copulă copula
plural copule copulele
genitiv-dativ singular copule copulei
plural copule copulelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z