COPROPRIETÁR, -Ă s.m. și f. Proprietar al unui lucru etc. în comun cu altcineva. [Cf. fr. copropriétaire]. substantiv masculin și feminincoproprietar
COPROPRIETÁR, -Ă s. m. f. proprietar al unui lucru etc. împreună cu altcineva. (< fr. copropriétaire) substantiv masculin și feminincoproprietar
*coproprietár, -ă s. Care posedă o proprietate împreună cu altu. substantiv masculin și feminincoproprietar
coproprietár (co-pro-pri-e-) s. m., pl. coproprietári substantiv masculin și feminincoproprietar
COPROPRIETÁR, -Ă, coproprietari, -e, s. m. și f. Persoană care deține o proprietate în comun cu altcineva. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriétaire. substantiv masculin și feminincoproprietar
COPROPRIETÁR, coproprietari, s. m. Persoană care posedă ceva în comun cu altcineva. Coproprietarii casei. – Pronunțat: -pri-e-. substantiv masculin și feminincoproprietar
coproprietáră (co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. coproprietárei; pl. coproprietáre substantiv masculin și feminincoproprietară
coproprietar substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | coproprietar | coproprietarul | coproprietară | coproprietara |
plural | coproprietari | coproprietarii | coproprietare | coproprietarele | |
genitiv-dativ | singular | coproprietar | coproprietarului | coproprietare | coproprietarei |
plural | coproprietari | coproprietarilor | coproprietare | coproprietarelor |