COPROFAGÍE, coprofagii, s. f. 1. (Med.) Ingerare a materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav; scatofagie. 2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. – Din fr. coprophagie. substantiv feminincoprofagie
COPROFAGÍE s.f. 1. Obicei de a înghiți materii fecale, prezent la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. [< fr. coprophagie]. substantiv feminincoprofagie
COPROFAGÍE s. f. 1. ingerare de excremente, tulburare gravă la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. însușire a insectelor coprofage. (< fr. coprophagie) substantiv feminincoprofagie
COPROFAGÍE, coprofagii, s. f. 1. (Med.) Tulburare de comportament manifestată prin ingerarea materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav; scatofagie. 2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. – Din fr. coprophagie. substantiv feminincoprofagie
coprofagie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | coprofagie | coprofagia |
plural | coprofagii | coprofagiile | |
genitiv-dativ | singular | coprofagii | coprofagiei |
plural | coprofagii | coprofagiilor |