copilă definitie

credit rapid online ifn

copílă f., pl. e (d. copil). Fată mică. Fig. (adj.). Naivă: nu fi copilă! substantiv feminincopilă

copílă s. f., g.-d. art. copílei; pl. copíle substantiv feminincopilă

credit rapid online ifn

copilă f. 1. fiică; 2. fată tânără. substantiv feminincopilă

COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiță. 3. Fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei). 4. Fig. Fată naivă, nevinovată. – Din copil1. substantiv feminincopilă

COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat... COȘBUC, P. I 58. Copila întîlnește la colț de coridoare Pe pag. COȘBUC, P. II 200. Asta-i copila de care mi-ai vorbit așa de mult la București? ALECSANDRI, T. 360. Ia spune-mi, mă rog, ce fac copilele, d-tale? ALEC­SANDRI, T. I 129. 2. Fată mică, fetiță. Sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie. CREANGĂ, P. 76. De cînd eu eram copilă Sînt de toți ai mei uitată. ALECSANDRI, P. P. 42. 3. Fată tînăra (după ce a trecut de vîrsta copilăriei). Dă-mi mîna ta, frumoasa mea copilă. GOGA, C. P. 20. S-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei. EMINESCU, N. 37. Gerul... pe fețe de copile înflorește trandafiri. ALECSANDRI, P. P. 113. 4. Fig. Fată naivă, nevinovată, neștiutoare. De ce să pleci? Cît ești de copilă! COȘBUC, P. I 179. Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume. EMINESCU, O. I 176. substantiv feminincopilă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicopilă

copilă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copi copila
plural copile copilele
genitiv-dativ singular copile copilei
plural copile copilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z