copertă definitie

COPÉRTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta) substantiv feminin copertă

COPÉRTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta]. substantiv feminin copertă

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie). substantiv feminin copertă

COPÉRTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta. substantiv feminin copertă

copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα. substantiv feminin copertă

!copértă s. f., g.-d. art. copérții/copértei; pl. copérți/copérte substantiv feminin copertă

COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul unei cărți, scoarță. Pe-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. – Pl. și: coperți (SAHIA, N. 96). substantiv feminin copertă

COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare]. verb tranzitiv coperta

COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare) verb tranzitiv coperta

copertá (a ~) vb., ind. prez. 3 coperteáză verb tranzitiv coperta

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. – Din it. copertare. verb tranzitiv coperta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului copertă

copertă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copertă coperta
plural coperți copertele
genitiv-dativ singular coperte coperții
plural coperte coperților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z