CÓPCĂ1, copci, s. f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. 2. Agrafă pentru învelitori în construcții. 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul altei piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [Var.: (reg.) cópcie s. f.] – Din bg. kopce. substantiv feminin copcă
CÓPCIE s. f. v. copcă1. substantiv feminin copcie
CÓPCIE s. f. v. copcă1. substantiv feminin copcie
| copcie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | copcie | copcia |
| plural | copcii | copciile | |
| genitiv-dativ | singular | copcii | copciei |
| plural | copcii | copciilor | |