convorbi definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeconvorbi
- Vezi aici mai multe rimeconvorbi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cubi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curbi
CONVORBÍ vb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden]. verbconvorbi
convorbí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convorbésc, imperf. 3 sg. convorbeá; conj. prez. 3 să convorbeáscă verbconvorbi
convorbì v. a vorbi cu cineva, a se întreține. verbconvorbì
CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (după germ. unterreden). verbconvorbi
CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Ieșit din uz; urmat uneori de determinări introduse prin prep. « cu ») A discuta, a conversa, a sta de vorbă. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii... despre criză ș.c.l. CARAGIALE, O. II 164. verbconvorbi
*convorbésc v. intr. (con și vorbesc). Conversez. verbconvorbesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiconvorbi
| convorbi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)convorbi | convorbire | convorbit | convorbind | singular | plural | ||
| convorbind | convorbiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | convorbesc | (să)convorbesc | convorbeam | convorbii | convorbisem | |
| a II-a (tu) | convorbești | (să)convorbești | convorbeai | convorbiși | convorbiseși | ||
| a III-a (el, ea) | convorbește | (să)convorbeai | convorbea | convorbi | convorbise | ||
| plural | I (noi) | convorbim | (să)convorbim | convorbeam | convorbirăm | convorbiserăm | |
| a II-a (voi) | convorbiți | (să)convorbiți | convorbeați | convorbirăți | convorbiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | convorbesc | (să)convorbească | convorbeau | convorbiră | convorbiseră | ||