convoca definitie

*convóc, a -á v. tr. (lat. cón-voco, -vocáre, d. con-, la un loc, și vocare, a chema. V. bocesc, voce, e-, in-, pro- și re-voc. Convoacă și convocă, să convoace și să convoce). Chem să se adune: a convoca membriĭ uneĭ societățĭ, a convoca o adunare. verb tranzitivconvoc

CONVOCÁ vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convóc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare]. verb tranzitivconvoca

CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare) verb tranzitivconvoca

convocá (a ~) vb., ind. prez. 3 convoácă; conj. prez. 3 să convoáce verb tranzitivconvoca

convocà v. a da de știre sau a ordona să se adune. verb tranzitivconvocà

CONVOCÁ, convóc, vb. I. Tranz. A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane etc., cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare. verb tranzitivconvoca

CONVOCÁ, convóc, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit) A chema, a aduna într-un singur loc cu un scop, în general, oficial. Marea Adunare Națională poate fi con­vocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. Nu tîrzie vreme s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă-baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O. A. II 236. ◊ Refl. pas. Aceste adunări se convocați de domn pentru facerea legilor. BĂLCESCU, O. II 13. verb tranzitivconvoca