reduceri si promotii 2018
Definitie convinge - ce inseamna convinge - Dex Online

convinge definitie

*convíng, -víns a -vínge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. înving). Fac pe cineva să creadă ce spun eŭ. V. refl. Mă asigur, mă încredințez. verb tranzitiv conving

CONVÍNGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ refl. A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. convíng, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, după învinge]. verb tranzitiv convinge

convínge (convíng, convíns), vb. – A face pe cineva să adopte o părere. Lat. convincere (sec. XIX), asimilat la conjug. lui a învinge.Der. convicțiune, s. f. (înv.), înlocuit de convingere, s. f.; convingător, adj. verb tranzitiv convinge

CONVÍNGE vb. I. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. refl. a se încredința de ceva. (< lat. convincere) verb tranzitiv convinge

convínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convíng, perf. s. 3 sg. convínse; part. convíns verb tranzitiv convinge

convinge v. 1. a sili prin raționamente sau probe evidente, a recunoaște adevărul unui fapt; 2. a se asigura de realitatea unui lucru. verb tranzitiv convinge

CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge). verb tranzitiv convinge

CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. (Construit cu prep. « de », « despre » sau cu o propoziție completivă introdusă prin « că » sau « să ») A face pe cineva să adopte o părere, pe bază de dovezi și argumente, să se încredințeze de ceva, să recunoască ceva ca adevărat. Partidul sădește adînc în conștiința comuniștilor învățătura că a conduce înseamnă a ști să convingi masele de justețea poli­ticii partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. ◊ Refl. A-și da seama, a recunoaște (că ceva este într-un anumit fel). Ion Mititelu crede că a cîștigat lozul cel mare, apoi se convinge că s-a înșelat. V. ROM. noiembrie 1953, 284. În sfîrșit, v-ați convins că nu-i nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI, T. I 429. – Forme gramaticale: perf. s. convinsei, part. convins. verb tranzitiv convinge

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului convinge

convinge   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) convinge convingere convins convingând singular plural
convingând convingeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conving (să) conving convingeam convinsei convinsesem
a II-a (tu) convingi (să) convingi convingeai convinseși convinseseși
a III-a (el, ea) convinge (să) convingeai convingea convinse convinsese
plural I (noi) convingem (să) convingem convingeam convinserăm convinseserăm
a II-a (voi) convingeți (să) convingeți convingeați convinserăți convinseserăți
a III-a (ei, ele) conving (să) convingă convingeau convinseră convinseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z