CONVÉRS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers]. adjectivconvers
CONVÉRS1, -Ă adj. 1. (despre judecăți, raționamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. 2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre... (< fr. convers, lat. conversus) adjectivconvers
CONVÉRS2, -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus) adjectivconvers
*convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într´acolo). – Part. nu e uzitat. adjectivconverg
CONVÉRS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. – Din fr. converse, lat. conversus. adjectivconvers
CONVERSÁ vb. I. intr. A vorbi cu cineva, a discuta, a susține o conversație. [< fr. converser, cf. lat. conversari]. verbconversa
CONVERSÁ vb. intr. a vorbi cu cineva, a susține o conversație. (< fr. converser, lat. conversari) verbconversa
conversá (a ~) vb., ind. prez. 3 converseáză verbconversa
conversà v. a sta de vorbă cu cineva. verbconversà
CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta. – Din fr. converser, lat. conversari. verbconversa
CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. (Ieșit din uz) A sta de vorbă, a întreține o discuție, a avea o convorbire, a discuta. Conversam și discutam ceasuri întregi literatură, artă și științe. GHICA, S. 250. A doua zi am petrecut-o mai toată conversînd cu Vilara. NEGRUZZI, S. I 309. verbconversa
*converséz v. intr. (fr. converser, a conversa, d. lat. con-versari, a trăi la un loc. V. vers). Convorbesc, vorbesc familiar cu cineva. verbconversez
conversa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)conversa | conversare | conversat | conversând | singular | plural | ||
conversând | conversați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | conversez | (să)conversez | conversam | conversai | conversasem | |
a II-a (tu) | conversezi | (să)conversezi | conversai | conversași | conversaseși | ||
a III-a (el, ea) | conversează | (să)conversai | conversa | conversă | conversase | ||
plural | I (noi) | conversăm | (să)conversăm | conversam | conversarăm | conversaserăm | |
a II-a (voi) | conversați | (să)conversați | conversați | conversarăți | conversaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | conversează | (să)converseze | conversau | conversară | conversaseră |