convențional definitie

CONVENȚIONÁL, -Ă adj. 1. Stabilit prin convenție; acceptat prin tradiție. 2. Artificial, nenatural, factice. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. conventionnel, lat. conventionalis]. adjectiv convențional

CONVENȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. stabilit prin convenție. ♦ semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură. 2. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ĕ = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice). II. s. m. membru al Convenției (4). (< fr. conventionnel, lat. conventionalis) adjectiv convențional

*convenționál, -ă adj. (fr. conventionnel). Care rezultă din convențiune: moneta [!] are valoare convențională. Despre care s´a convenit și a fost admis: crucea roșie e semnu convețional al ambulanțelor sanitare. S. m. Membru al Convențiuniĭ naționale din Paris (1792-1795), o adunare de revoluționarĭ care l-aŭ asasinat pe Ludovic XVI. adjectiv convențional

convenționál (-ți-o-) adj. m., pl. convenționáli; f. convenționálă, pl. convenționále adjectiv convențional

convențional a. ce rezultă dintr’o convențiune: valoare convențională; de convențiune, despre care s’a convenit dinainte: semne de convențiune. ║ m. membrul Conventiunii naționale franceze dela 1792. adjectiv convențional

CONVENȚIONÁL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit prin convenție, acceptat prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau practicată mecanic (și rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe; factice, prefăcut. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionnel, lat. conventionalis. adjectiv convențional

CONVENȚIONAL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit prin convenție; acceptat, admis prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau mecanic practicată și astfel rupt de realitate; artificial, factice. Caracterele acestui roman sînt convenționale. ▭ Poate o singură imputare îmi fac toți: nu corespund imaginii con­venționale de om de litere. C. PETRESCU, C. V. 24. ◊ (Sub­stantivat) [Aceste poeme] sînt mai reușite decît celelalte... tocmai pentru că izbutesc să iasă din convențional CONTEM­PORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe, viclean, ipocrit. Se feresc în lături, rostindu-și scuze cu surîs prefăcut și convențional. PETRESCU, Î. I 41. Peste sufletul meu curat și sincer se așternuse un alt suflet, prefăcut, convențional, străin de mine... care-mi poruncea cum să zîmbesc, cum să-nchid din ochi, cum să salut și ce să vorbesc. VLAHUȚĂ, O. A. II 59. – Pronunțat: -ți-o-. adjectiv convențional