convalescență definitie

CONVALESCÉNT, -Ă s.m. și f. Bolnav în convalescență, pe cale de a se însănătoși. [< fr. convalescent, cf. lat. convalescens]. adjectiv convalescent

CONVALESCÉNT, -Ă s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens) adjectiv convalescent

*convalescént, -ă adj. și s. (lat. convaléscens, -éntis, d. valéscere, a prinde putere. V. valid, valoare). adjectiv convalescent

convalescént adj. m., s. m., pl. convalescénți; adj. f., s. f. convalescéntă, pl. convalescénte adjectiv convalescent

convalescent a. care se scoală dintr’o boală. adjectiv convalescent

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis. adjectiv convalescent

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, s. m. și f. Persoană în convalescență, pe cale de însănătoșire, în perioada de însănătoșire. întregul peisaj, Ca un convales­cent lungit pe spate, Zîmbește către soare mulțumit. CAMIL PETRESCU, V. 109. Nu se mai uită îndărăt convalescenții, la sanatoriul alb de care nu mai au nevoie. C. PETRESCU, C. V. 370. Flori cu fețele palide, ca niște convalescente. îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114. adjectiv convalescent

CONVALESCÉNȚĂ s.f. Perioada de tranziție între momentul vindecării și însănătoșirea deplină; întremare. [Cf. fr. convalescence, lat. convalescentia]. substantiv feminin convalescență

CONVALESCÉNȚĂ s. f. perioadă de tranziție între momentul vindecării unei boli și însănătoșirea deplină. (< fr. convalescence, lat. convalescentia) substantiv feminin convalescență

*convalescénță f., pl. e (lat. convalescentia). Starea celuĭ care se scoală după boală. substantiv feminin convalescență

convalescénță s. f., g.-d. art. convalescénței substantiv feminin convalescență

convalescență f. starea unei persoane care se întremează. substantiv feminin convalescență

CONVALESCÉNȚĂ s. f. Perioadă prin care trece un bolnav după vindecare până la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia. substantiv feminin convalescență

CONVALESCÉNȚĂ s. f. Perioadă de tranziție între o boală (acută) vindecată și însănătoșirea completă; între­mare. O învățasem în timpul convalescenței un cîntec, care a avut un rol însemnat în legăturile noastre de mai tîrziu. IBRĂILEANU, A. 20. Rog ține-mă în curent cu pro­gresele convalescenței pacienților noștri. CARAGIALE, O. VII 166. substantiv feminin convalescență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului convalescență

convalescență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular convalescență convalescența
plural
genitiv-dativ singular convalescențe convalescenței
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z