CONTURNÁRE s.f. Ocolire a suprafețelor izolate de către un circuit electric. [< conturna, după fr. contournement]. substantiv femininconturnare
CONTURNÁRE s. f. 1. acțiunea de a conturna. 2. ocolire a suprafețelor izolate de către un circuit electric; descărcare în stratul gazos care înconjură un izolator. (< conturna) substantiv femininconturnare
CONTURNÁRE, conturnări, s. f. Descărcare electrică ce se produce în stratul gazos care înconjoară un izolator electric. – După fr. contournement. substantiv femininconturnare
CONTURNÁ vb. I. tr. A înconjura, a ocoli. ♦ A încinge, a înconjura (cu ornamente, motive ornamentale). [Cf. it. contornare, fr. contourner]. verb tranzitivconturna
conturná vb. tr. a înconjura, a ocoli. ♦ a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2). (< it. contornare, fr. contourner) verb tranzitivconturna
conturnare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | conturnare | conturnarea |
plural | conturnări | conturnările | |
genitiv-dativ | singular | conturnări | conturnării |
plural | conturnări | conturnărilor |