conturat definitie

credit rapid online ifn

CONTURÁT, -Ă, conturați, -te, adj. Cu contururi precise; fig. clar, precis, evident. – V. contura. adjectivconturat

CONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner]. verb tranzitivcontura

credit rapid online ifn

CONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur) verb tranzitivcontura

conturá (a ~) vb., ind. prez. 3 contureáză verb tranzitivcontura

CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur. verb tranzitivcontura

CONTURÁ, conturez, vb. I. T r a n z. A da unui obiect contururile pe care trebuie să le aibă, a preciza conturul unui lucru. Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. ◊ F i g. A preciza, a închega în forme precise. Situa­țiile conturează cu torță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60. verb tranzitivcontura

*conturéz v. tr. (fr. contourer, d. it. contornare. V. deturnez). Fac conturu: a contura un tabloŭ. V. refl. Apar în contururĭ: munțiĭ se conturaŭ la orizont. V. profilez. verb tranzitivconturez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconturat

conturat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conturat conturatul contura conturata
plural conturați conturații conturate conturatele
genitiv-dativ singular conturat conturatului conturate conturatei
plural conturați conturaților conturate conturatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z