contumacie definitie

CONTUMACÍE s.f. Absență a unui inculpat de la judecată. ◊ În contumacie = în lipsă. [Gen. -iei. / cf. it. contumacia, fr. contumace, lat. contumacia – nesupunere]. substantiv feminincontumacie

CONTUMACÍE s. f. absență a unui inculpat de la judecată. ♦ în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia) substantiv feminincontumacie

*contumácie f. (lat. contumacia). Refuz, lipsa de comparațiune la judecată într´o afacere criminală. – Și -acíe. substantiv feminincontumacie

contumacíe s. f., art. contumacía, g.-d. contumacíi, art. contumacíei substantiv feminincontumacie

CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului. ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia. substantiv feminincontumacie

CONTUMACÍE s. f. (Jur.) Absență de Ia judecată a unui inculpat. ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a se fi prezentat la proces. A fost judecat în contumacie. substantiv feminincontumacie