CONTROVÉRSĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînțelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură]. substantiv feminincontroversă
CONTROVÉRSĂ s. f. discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ◊ (fam.) discuție aprinsă. (< fr. controverse) substantiv feminincontroversă
*controvérsă f., pl. e (fr. controverse, lat. controversia, d. contro-, contra, și versus, întors. V. vers, vărs). Dispută, discusiune [!], contestațiune, neînțelegere (maĭ ales teologică și juridică). substantiv feminincontroversă
controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse substantiv feminincontroversă
controversă f. desbatere asupra unei chestiuni de filozofie sau de teologie. substantiv feminincontroversă
CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse. substantiv feminincontroversă
CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni principiale, fl ispitea... dorința de a mai gusta din fructul acum interzis al controverselor acerbe. C. PETRESCU, Î. II 215. Aci vrînd-nevrînd trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală. ODOBESCU, S.III 24. ♦ Discuție aprinsă, neînțelegere. Ca să nu piardă timpul, începu să completeze coloanele unui tablou, așteptînd pînă se va aplana controversa de afară. C. PETRESCU, Î. II 149. Gospodina a curmat controversa cu o ușoară încruntare a sprîncenelor. C. PETRESCU, A. 291. Se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendi- cînd pentru sine obligația de a plăti. REBREANU, R. I 42. substantiv feminincontroversă
CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susține o controversă. [< fr. controverser]. verb tranzitivcontroversa
CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser) verb tranzitivcontroversa
controversá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 controverseáză verb tranzitivcontroversa
controversà v. a discuta, a desbate. verb tranzitivcontroversà
CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare. verb tranzitivcontroversa
*controverséz v. tr. (fr. controverser; lat. controversari e intr.). Pun în controversă, contestez. verb tranzitivcontroversez
controversă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | controversă | controversa |
plural | controverse | controversele | |
genitiv-dativ | singular | controverse | controversei |
plural | controverse | controverselor |