CONTROLÉR s.n. Aparat electric care permite o succesiune de modificări ale conexiunilor sau de reglaj. [< germ. Kontroller, cf. engl. controller]. substantiv neutrucontroler
CONTRÓLER s. n. 1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice. 2. (inform.) circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. (< germ. Kontroller, engl. controller) substantiv neutrucontroler
CONTRÓLER, controlere, s. n. (Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. [Scris și: controller] – Din engl. controller. substantiv neutrucontroler
contróler (comutator electric) s. n., pl. contrólere substantiv neutrucontroler
CONTRÓLER, controlere, s. n. (Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. [Scris și: controller] – Din engl. controller. substantiv neutrucontroler
controler substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | controler | controlerul |
plural | controlere | controlerele | |
genitiv-dativ | singular | controler | controlerului |
plural | controlere | controlerelor |