contre definitie

CÓNTRĂ s.f. Lovitură de răspuns, promptă, la box, scrimă, lupte, judo, pe atacul adversarului sau imediat după acesta. ♦ Acțiunea de a contra la bridge. [< fr. contra]. substantiv feminincontră

CÓNTRĂ s. f. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo. ◊ acțiunea de a contra la bridge. (< fr. contre) substantiv feminincontră

contră, contre s. f. (glum.) mișcarea șoldurilor unei femei în timpul actului sexual. substantiv feminincontră

cóntră s. f., g.-d. art. cóntrei; pl. cóntre substantiv feminincontră

CÓNTRĂ prep. v. contra. substantiv feminincontră

CÓNTRĂ, contre, s. f. Lovitură promptă de răspuns a unui sportiv la un atac lansat de adversarul său (la box, scrimă, judo, lupte etc.). – Din fr. contre. substantiv feminincontră

din cóntra/din cóntră loc. adv. substantiv feminindincontra

a avea contră expr. (prst. – d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual) substantiv femininaaveacontră

a trage o contră (cuiva) expr. a păcăli (pe cineva), a înșela cu tupeu (pe cineva). substantiv femininatrageocontră