contravenient definitie
- Vezi aici mai multe rimecontravenient
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuent
CONTRAVENIÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [Pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant, cf. germ. Kontravenient]. substantiv masculin și feminincontravenient
CONTRAVENIÉNT, -Ă s. m. f. cel care săvârșește o contravenție. (< germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant) substantiv masculin și feminincontravenient
contraveniént (-ni-ent) s. m., pl. contraveniénți substantiv masculin și feminincontravenient
contravenient m. cel ce comite o contravențiune. substantiv masculin și feminincontravenient
CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant. substantiv masculin și feminincontravenient
CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și. f. Persoană care contravine unor dispoziții oficiale. Contravenienții vor suferi rigorile legii. ◊ (Adjectival, rar) Pietonii contravenienți au fost amendați. – Pronunțat: -ni-ent. substantiv masculin și feminincontravenient
contraveniéntă (-ni-en-) s. f., g.-d. art. contraveniéntei; pl. contraveniénte substantiv masculin și feminincontravenientă
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicontravenient
| contravenient substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | contravenient | contravenientul | contravenientă | contravenienta |
| plural | contravenienți | contravenienții | contraveniente | contravenientele | |
| genitiv-dativ | singular | contravenient | contravenientului | contraveniente | contravenientei |
| plural | contravenienți | contravenienților | contraveniente | contravenientelor | |