CONTRASUBIÉCT s.n. (Muz.) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. [Pron. -biect, pl. -te. / după fr. contre-sujet]. substantiv neutrucontrasubiect
CONTRASUBIÉCT s. n. melodic care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. (după fr. contre-sujet) substantiv neutrucontrasubiect
!contrasubiéct (-biect) s. n., pl. contrasubiécte substantiv neutrucontrasubiect
CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet. substantiv neutrucontrasubiect
contrasubiect substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | contrasubiect | contrasubiectul |
plural | contrasubiecte | contrasubiectele | |
genitiv-dativ | singular | contrasubiect | contrasubiectului |
plural | contrasubiecte | contrasubiectelor |