contrast definitie

credit rapid online ifn

CONTRÁST s.n. 1. Opoziție, deosebire izbitoare între două sau mai multe lucruri, situații, calități etc. ♦ Diferența dintre densitățile extreme ale unei imagini fotografice. ♦ Efect artistic obținut de un scriitor, de un pictor etc. prin opoziția ritmului, a ideilor, a culorilor etc. 2. (Lit.) Gen de poezie lirică medievală în care este folosit efectul artistic al opozițiilor de ritm, de idei etc. [Pl. -te, var. (2) contrasto s.n. / < fr. contraste, cf. it. contrasto]. substantiv neutrucontrast

CONTRÁST s. n. 1. deosebire izbitoare între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni etc. 2. diferență între densitățile extreme ale unei imagini fotografice. ◊ efect artistic obținut de un scriitor, pictor etc. prin opoziția ritmului, a ideilor, culorilor. 3. gen de poezie lirică medievală în care era folosit efectul artistic al opozițiilor de ritm, de idei etc. (< fr. contraste) substantiv neutrucontrast

credit rapid online ifn

contrást s. n., pl. contráste substantiv neutrucontrast

contrast n. 1. opozițiune între două sau mai multe lucruri dintre cari unul face să reiasă pe celalt: contrastul caracterelor; 2. efect produs de un artist sau scriitor prin mijlocul opozițiunilor. substantiv neutrucontrast

*contrást n., pl. e (fr. contraste, d. it. contrasto). Opozițiune de sentimente, de efecte care se ivesc împreună: contrastu a doŭă caractere, contrastu umbreĭ și a luminiĭ într´un tabloŭ. substantiv neutrucontrast

CONTRÁST, contraste, s. n. 1. Opoziție puternică între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni etc. 2. Diferența dintre înnegrirea maximă și cea minimă a unei imagini fotografice. ◊ Contrastul imaginii = mărime caracteristică pentru variația strălucirii locale în cuprinsul unei imagini de pe ecranul tubului cinescop, în televiziune. – Din fr. contraste. substantiv neutrucontrast

CONTRÁST, contraste, s. n. (Adesea urmat de deter­minări introduse prin prep. « între », « dintre ») Opoziție între două sau mai multe lucruri, situații, calități, acțiuni. Efectul comic rezultă din contrastul dintre pretenții, ori dintre aparențele voite și fapte. IBRĂILEANU, S. 271. În « Năpasta » e un contrast între caracterul rău și trium­fător al Ancei și caracterul mai blînd al lui Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 275. Tu atît de negru, el atît de alb; era un contrast de minune. NEGRUZZI, S. I 40. ◊ L o c. adv. În contrast cu... = în opoziție cu... Cizelată și fină, această cupă [a florii de nufăr] are, în contrast pic­tural cu tava verde pe cate stă așezată, o culoare galbenă. BOGZA, C. O. 158. substantiv neutrucontrast

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicontrast

contrast  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrast contrastul
plural contraste contrastele
genitiv-dativ singular contrast contrastului
plural contraste contrastelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z