CONTRASERVÍ, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A deservi1. – Contra1- + servi. verb tranzitivcontraservi
CONTRASERVÍ, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A deservi1. – Contra1- + servi. verb tranzitivcontraservi
contraservi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)contraservi | contraservire | contraservit | contraservind | singular | plural | ||
contraservind | contraserviți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | contraservesc | (să)contraservesc | contraserveam | contraservii | contraservisem | |
a II-a (tu) | contraservești | (să)contraservești | contraserveai | contraserviși | contraserviseși | ||
a III-a (el, ea) | contraservește | (să)contraserveai | contraservea | contraservi | contraservise | ||
plural | I (noi) | contraservim | (să)contraservim | contraserveam | contraservirăm | contraserviserăm | |
a II-a (voi) | contraserviți | (să)contraserviți | contraserveați | contraservirăți | contraserviserăți | ||
a III-a (ei, ele) | contraservesc | (să)contraservească | contraserveau | contraserviră | contraserviseră |