contrariu definitie

credit rapid online ifn

*contrár, -ă și contráriŭ, -ie adj. (lat. contrarius). Opus, în potrivă [!]: albu e contrar negruluĭ. Vătămător: seceta e contrară semănăturilor. Defavorabil: vînt contrar. Adv. În mod contrar. adjectivcontrar

CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = două noțiuni al căror obiect poate face parte cel mult din sfera uneia, dar poate lipsi din sfera ambelor. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3. S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare dintre termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. adjectivcontrar

credit rapid online ifn

CONTRÁR2, -Ă, contrari, -e, adj. (Adesea urmat de determinări în dativ) Opus, potrivnic. V. deosebit. În caz contrar... ▭ (În forma contrariu) Cînd Caragiale a avut nevoie de un personagiu cu caractere deo­sebite, aproape contrarii lui Dragomir, lui Ion etc., atuncilucru caracteristicl-a luat dintre femei. GHEREA, ST. CR. III 118. Despotismul este contrar naturii omului în societate. BOLINTINEANU, O. 260. ◊ (Logică) Noțiuni contrare = noțiuni care se află în raport de contrarietate, acceptarea uneia presupunînd înlăturarea celeilalte, fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. « Dulce » și « acru » sînt noțiuni contrare. ◊ (Substantivat) « Bun » e contrarul lui « rău ». – Variantă: contráriu, -ie, contrarii, adj. adjectivcontrar

CONTRÁRIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario]. adjectivcontrariu

CONTRÁRIU s. n. fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor, fenomenelor și proceselor opuse unele altora. (< lat. contrarius) adjectivcontrariu

contráriu (noțiune opusă) [riu pron. ryu] s. n., art. contráriul; pl. contrárii, art. contráriile (-ri-i-) adjectivcontrariu

CONTRÁRIU, -IE adj., s. n. v. contrar. adjectivcontrariu

CONTRÁRIU1, contrarii, s. n. (Fil., mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două aspecte, pozitiv sau negativ, vechi sau nou, care sînt cuprinse în același fenomen și se opun unul altuia, constituind motorul evoluției. [Heraclit] a înțeles că și în societate, ca și în natură, lupta contrariilor este sursa dezvoltării. CONSTANTINESCU, HERACLIT 13. adjectivcontrariu

CONTRÁRIU2, -IE adj. v. contrar. adjectivcontrariu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicontrariu

contrariu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrariu contrariul contrarie contraria
plural contrarii contrariii contrarii contrariile
genitiv-dativ singular contrariu contrariului contrarii contrariei
plural contrarii contrariilor contrarii contrariilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z