CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition]. substantiv feminincontrapropunere
CONTRAPROPÚNERE s. f. propunere în opoziție cu alta. (după fr. contre-proposition) substantiv feminincontrapropunere
*contrapropúnere f. (după fr. contre-proposition). Propunere contrară alteĭa. substantiv feminincontrapropunere
contrapropúnere (-tra-pro-) s. f., g.-d. art. contrapropúnerii; pl. contrapropúneri substantiv feminincontrapropunere
contrapropunere f. propunere opusă alteia. substantiv feminincontrapropunere
CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra1- + propunere (după fr. contreproposition). substantiv feminincontrapropunere
CONTRAPROPUNÉRE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. substantiv feminincontrapropunere
contrapropunere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | contrapropunere | contrapropunerea |
plural | contrapropuneri | contrapropunerile | |
genitiv-dativ | singular | contrapropuneri | contrapropunerii |
plural | contrapropuneri | contrapropunerilor |