CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition]. substantiv feminin contrapropunere
CONTRAPROPÚNERE s. f. propunere în opoziție cu alta. (după fr. contre-proposition) substantiv feminin contrapropunere
*contrapropúnere f. (după fr. contre-proposition). Propunere contrară alteĭa. substantiv feminin contrapropunere
contrapropúnere (-tra-pro-) s. f., g.-d. art. contrapropúnerii; pl. contrapropúneri substantiv feminin contrapropunere
contrapropunere f. propunere opusă alteia. substantiv feminin contrapropunere
CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra1- + propunere (după fr. contreproposition). substantiv feminin contrapropunere
CONTRAPROPUNÉRE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. substantiv feminin contrapropunere
| contrapropunere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | contrapropunere | contrapropunerea |
| plural | contrapropuneri | contrapropunerile | |
| genitiv-dativ | singular | contrapropuneri | contrapropunerii |
| plural | contrapropuneri | contrapropunerilor | |