CONTRAPÓNDERE s.f. Ceea ce face să se echilibreze, să se neutralizeze, să se contrabalanseze o acțiune, o forță etc. [< contra- + pondere, după fr. contrepoids]. substantiv feminin contrapondere
CONTRAPÓNDERE s.f. ceea ce echilibrează sau neutralizează o acțiune, o forță etc. (după fr. contrepoinds) substantiv feminin contrapondere
contrapóndere s. f., g.-d. art. contrapónderii; pl. contrapónderi substantiv feminin contrapondere
CONTRAPÓNDERE, contraponderi, s. f. Ceea ce echilibrează, contrabalansează sau neutralizează o forță, o acțiune etc. – Contra1- + pondere (după fr. contrepoids). substantiv feminin contrapondere
CONTRAPÓNDERE, contraponderi, s. f. Ceea ce echilibrează, contrabalansează sau neutralizează o forță, o acțiune, o atitudine etc. substantiv feminin contrapondere
contrapondere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | contrapondere | contraponderea |
plural | contraponderi | contraponderile | |
genitiv-dativ | singular | contraponderi | contraponderii |
plural | contraponderi | contraponderilor |